Denumiri populare: țintaulă, fierea pământului, iarba frigurilor, potroacă, țintaură, cintoaie, frigor, frigurică, ghințură, ghințurea, potrocea, potrocuță, scăunel, scânteiuță, taulă, buruiană-de-friguri, cocoșei-de-grădină, crucea-pământului, floare-de-friguri, fumărică-bășicoasă, iarbă-de-curcă, iarbă-de-friguri, săfindei-de-câmp.

Descriere:

Țintaura este o plată anuală sau bianuală, care face parte din ordinul Gentianales, familia Gentianaceae. Rădăcina plantei este subțire, fusiformă, puțin ramificată. Tulpinile au 10-40 cm înălțime, sunt subțiri, cu patru coaste neacoperite de peri, ramificațiile apar numai în partea superioară. Frunzele sunt alterne, alungite, ovale și au margini intacte. Inflorescențele formează o umbrelă falsă, florile de culoare roz apar în lunile iulie-august. Fructele sunt achene cilindrice de aproximativ 20 mm. Semințele sunt mici, de culoare maro, cu colțuri dispuse aleatoriu.

Țintaura este o plantă nativă în Europa, Asia de Vest și Africa de Nord. În țara noastră crește în special  în zonele despădurite, în tufărișul de la marginea pădurilor, pe pajiști umede.

Conform unei legende din Grecia antică, rănile centaurului Chiron s-au vindecat datorită ţintaurii, explicând astfel originea denumirii științifice al speciei. Țintaura este o plantă medicinală care a fost deja cunoscută şi utilizată în Antichitate și în Evul Mediu.

Culegerea:

Se culeg tulpinile aeriene, atunci când planta are o culoare verde deschisă, iar florile sunt de culoare roz sau roșii, această perioadă fiind în general  între iunie şi august. Plantele culese se lasă la uscat, întinse într-un strat subțire, la umbră, într-un loc uscat. Când întoarceți plantele pe cealaltă parte, aveți grijă ca frunzele să nu se sfărâme.

Substanțe active:

Principalele substanțe active sunt glicozidele secoiridoide, care oferă plantei gustul amar caracteristic. De asemenea, planta conține și flavonoide, acid oleanolic, acid nicotinic, genţiană și o cantitate mică de alcaloizi.

Utilizare:

Țintaura se folosește individual sau în amestecuri de ceai pentru creșterea poftei de mâncare, stimularea digestiei și ca colagog. Ceaiul este recomandat și împotriva balonării. Este utilizată frecvent pentru tratarea problemelor hepatice sau pentru purificarea sângelui. În medicina populară se folosește pentru scăderea febrei, în curele de deparazitare și împotriva epuizării nervoase. În tratamentele homeopatice, plantele proaspete se folosesc pentru atenuarea durerilor de stomac. Se folosește și pentru fabricarea biterurilor sau băuturilor spirtoase utilizate pentru creșterea poftei de mâncare. Nu se recomandă pacienților care suferă de ulcer gastric.

Ceai: se toarnă o cană de apă clocotindă peste o linguriță de plante uscate zdrobite, se lasă timp de 15 minute după care se filtrează. Un alt mod de preparare este de a turna 3 dl de apă rece peste 1 linguriță de țintaură, și de a lăsa amestecul să stea pentru 8-10 ore, după care se încălzește, dar nu se fierbe. Se recomandă să consumați amestecul îndulcit cu miere. Pentru creșterea poftei de mâncare, ceaiul se consumă cu 30 de minute înaintea meselor principale, în cazul problemelor digestive se consumă după mese.