Denumiri populare: iarbă de negi, negelariță

Descriere

Face parte din familia Papaveraceae, este o plantă erbacee, dicotiledonată, perenă. Are un rizom ramificat. Tulpina este tubulară, are 30-110 cm înălțime și se termină frecvent într-o ramificație falsă. Frunzele sunt sectate, au margini zimțate și sunt acoperite cu păr. În primul an, planta dezvoltă o rozetă de frunze bazale cu pețiol lung. Frunzele de pe tulpină au pețiol scurt sau nu au deloc. Inflorescența este compusă din 3-8 flori. Florile de culoare galben-aurie au 4 petale, dar apar și flori cu 5 petale. Planta înflorește continuu din luna mai până la apariția gerului. Fructul este o capsulă alungită cu semințe mici, negre. Orice leziune al plantei declanșează scurgerea latexului portocaliu.

Rostopasca este o plantă medicinală cunoscută de mai multe secole. Denumirea științifică provine din cuvântul grecesc chelidón care înseamnă rândunică. Există multe legende care încearcă să explice originea denumirii. Dintre acestea cea mai populară explicație este aceea că planta începe să se înflorească odată cu sosirea rândunicilor, iar florile încep să se ofilească atunci când rândunicile pleacă.

Deja din secolul 16. există consemnări privind utilizarea rostopascăi. Botanicul Péter Melius Juhász recomandă rădăcina de rostopască fiartă în vin și amestecată cu anason pentru tratarea hepatitei și lăstarul plantei fiartă în oțet de trandafiri pentru tratarea colicilor. Medicul Csapó József menționează în 1775 acele beneficii ale rostopascăi, care se cunosc și în zilele noastre: „Cu sucul galben al plantei trece negul de pe mână”.

Arealul de răspândire

Este o plantă comună, răspândită în zonele temperate ale Europei și Asiei. Crește lângă garduri, la marginea pădurilor, șanțurilor, în zonele de paragină și în grădini. Preferă de obicei zonele umede și solurile calcaroase. Cel mai frecvent crește în solurile bogate în azot. Preferă căldura și necesită cantități moderate de apă.

Culegerea

Se culeg de obicei părţile aeriene ale plantei, tulpinile de 20-30 cm, cu excepția părților mai groase, când planta este deja complet înflorită. Rădăcina de rostopască se colectează toamna târziu sau primăvara devreme, deși conținutul de substanțe active ajunge la nivelul optim în timpul verii.

Tulpinile cu frunze și flori se uscă natural sau în mod artificial, întinse sub forma unui strat subțire. Rădăcinile curățate se uscă așezate una lângă cealaltă. Datorită conținutului de substanțe puternice, trebuie să fie depozitate într-un loc izolat.

Substanțe active

Conținutul de alcaloizi este de 0,2-0,3%  în cazul tulpinii și 0,4% în cazul rădăcinii. Latexul conține peste 20 de tipuri de alcaloizi (60-70% chelidonină dar și sanguinarină, alfa- și beta-homochelidonină, berberină, cheleritrină). În plus, latexul conține pigmenți şi enzime proteolitice. Semințele conțin 46,6% ulei. Cea mai bogată parte în alcaloizi este rădăcina plantei. Petalele, semințele și anterele nu conțin deloc alcaloizi.

Utilizare

În medicina populară latexul portocaliu, proaspăt, se folosește pentru eliminarea negilor. Acest efect se datorează sinergismului enzimelor proteolitice și chelidoninei. Are efecte bactericide dovedite. Dintre substanțele active conținute, chelidonina inhibă mitoza și are efecte antitumorale. În industria farmaceutică, aceste substanțe sunt folosite pentru fabricarea medicamentelor pentru ficat și vezica biliară.

Are efecte puternice, se poate administra numai sub supraveghere medicală!

Datorită efectelor antibacteriene se folosește pentru fabricarea unguentelor, pastelor de dinți sau al apei de gură. În industria cosmetică, rostopasca se utilizează ca substanță anti-mătreața. Datorită ingredientelor active cu efect calmant și regenerant, planta se folosește în formulele cosmetice pentru piele solzoasă, iritată, degradată sau uscată. Planta se folosește și ca substanță citostatică și pentru tratarea onicomicozei și micozelor cutanate în combinație cu alte plante cu efecte antimicrobiene.