Descriere

Porumbarul face parte din familia Rosaceae, subfamilia Prunoideae. Este un arbuști care creşte până la înălțimea de 1-2 metri la marginea pădurilor, pe terenuri defrișate sau pășuni, formând tufişuri cu ramificații dese, spinoase. Florile albe, mici, apar înaintea frunzelor, fructele au 10-12 mm în diametru, sunt de culoare albastră-cenușie cu un sâmbure tipic drupelor și se culeg de obicei după ce au fost atinse de ger. Ramurile spinoase ale arbuștilor sunt ideale pentru a proteja cuibul păsărilor cântătoare, iar fructele pot constitui o sursă importantă de hrană pentru animalele sălbatice mici în timpul anotimpului rece. Este o plantă tipică pentru Europa și Asia Mică, în Transilvania este una dintre cele mai frecvent întâlnite fructe sălbatice.

Fructele uscate, inclusiv fructele sălbatice precum porumbarul, joacă un rol important în alimentaţia populară, în special în perioadele de post. Conform consemnărilor trezoreriei, în secolul XVII., în timpul domniei lui Mihai Apafi, principele Transilvaniei, porumbarul a fost atât de popular încât zeciuiala se colecta și sub formă de porumbar uscat.

Recoltare

Florile se culeg înainte de apariţia frunzelor, în lunile martie-aprilie. Fructele merită să fie culese după ce au fost deja atinse de ger, când gustul lor acrișor se pierde în mare parte.

Ingrediente active

Florile (Pruni spinosae flos) conțin flavonoide (glicozide kaempferol și quercetin, rutină) și procianidine. Fructele (Pruni spinosae fructus) conțin acizi organici, zahăruri, proteine, fier, vitaminele B1, B2 și C, tanin.

Utilizare

În medicina populară sunt folosite în primul rând florile uscate. Sub formă de ceai, se folosește mai ales pentru efectele sale antihipertensive, ușor laxative și diuretice. Ceaiul de porumbar se prepară în felul următor: se toarnă 2 dl de apă clocotită peste 1 lingură de flori uscate de porumbar și se lasă la infuzat timp de 20 de minute, după care se strecoară. Cantitatea recomandată de ceai este de 3×2 dl/zi. În cazul afecțiunilor vezicii urinare sau ale rinichilor, se recomandă amestecat cu coada șoricelului, sunătoare sau splinuță.

Decoctul obținut din flori este folosit ca antispastic, lipolitic, respectiv pentru scăderea greutății corporale și se folosește frecvent în curele de slăbire. Decoctul se prepară din două linguri de plante uscate, care se fierb în 0,25 l de apă timp de un minut. Se poate folosi și pentru tratarea afecțiunilor rinichilor sau ale vezicii urinare. Florile de porumbar au efect relaxant și în cazul picioarelor obosite, în acest caz decoctului se adaugă un pumn de sare și un pumn de cenușă de lemne, după care poate fi folosit ca baie caldă.

Distilatul de floare de porumbar se utilizează în industria cosmetică ca material de acoperire şi tonifiant, iar sucul de fructe are efect tonifiant și este material de condiționare a pielii. Datorită conținutului ridicat de minerale, vitamine și tanin, revigorează, hrănește și regenerează pielea obosită, cu pori dilatați, grasă, palidă, sau cu mătreață. Fructele de porumbar pot fi utilizate pentru prepararea de gem, sirop, vin sau țuică.