FRUCT

Denumiri populare: afin, afin roșu, bujor, cimișir, coacăz, coacăz de munte, poranici, smirdar, saschiu, brebenoc, cununiță,

Descriere:

Merișorul (Vaccinium vitis idaea) este un arbust peren pitic care face parte din familia Ericaceae (Ericaceae). Frunzele ovate au o lungime de 1-3 cm și margini ușor răsfrânte, o suprafață lucioasă și puncte negre pe spate. Florile campanulate au o culoare albă sau roz pal și sunt formate din 4 petale. Fructele sunt boabe rotunde de o culoare roșie vie, un pic mai mari decât afinele.

Merișorul este o plantă nativă în Europa, Asia și America de Nord. În Europa, specia crește în păduri de confiere, în zone de mlaștină și în soluri acide, montane chiar și la altitudini de peste 2000 m.

Colectarea:

În scopuri medicale se pot colecta atât frunzele cât și fructele. Este important să avem multă grijă în timpul culegerii să nu lezăm prea tare arbuștii. Frunzele se uscă la umbră, fructele se pot prelucra proaspăt culese sau se pot conserva și prin uscare.

Substanțe active:

Planta este foarte bogată in antioxidanți, care protejează organismul de procesele degenerative de oxidare. Conține vitaminele A, B, C și E, o serie de minerale si flavonoide. Frunzele conțin taninuri și arbutină.

Utilizare:

Ceaiul din frunzele de merișor se folosește pentru tratarea problemelor renale și infecțiile tractului urinar.

Consumul fructelor, produselor derivate din ele și extractelor de fructe se recomandă în cazul infecțiilor tractului urinar, afecțiunilor prostatei și problemelor renale. Se recomandă și în caz de exces de greutate, hiperglicemie, proleme cu metabolismul lipidelor, arterioscleroză sau tensiune arterială înaltă. Trebuie să menționăm faptul că unele studii arată că consumul îndelungat și în cantități mari de merișoare crește riscul formării pietrelor la rinichi.

Merișoarele au proprietăți antioxidante, întăresc sistemul imunitar, protejează organismul împotriva infecțiilor, au proprietăți vasoprotectoare, contribuie la regenerarea celulară, la detoxifiere, previn formarea pietrelor și dezvoltarea bolilor inflamatorii sau tumorale, de aceea, putem spune că au efecte preventive considerabile.

Fructele se pot consuma ca atare, în shake-uri, în salate de fructe sau ca ornamente delicioase pe prăjituri. Datorită gustului acrișor, se folosesc frecvent în sosuri sau gemuri. Din fructe se poate prepara sirop sau gem sau se pot conserva prin congelare sau uscare pentru zilele reci.

Denumiri populare: asine, coacăz, merișor de munte, pomușoară

Descriere:

Afinul este un arbust mic de 25-50 cm înălțime, care face parte din familia Ericaceae. Are ramuri anguloase, frunze ovat-alungite de 2-3 cm lungime, îngustate spre vârf, fin denticulate. Florile au petalele unite, rotunde și o culoare verde-roșcată. Fructele sunt boabe albastre-negre având 6-10 mm în diametru.

Este o plantă foarte răspândită în Europa, în afară de Europa de Nord crește în general în zonele de dealuri înalte și de munte. Preferă solurile proaspete și acide, evită cele calcaroase.

Colectarea:

Atât frunzele (Folium Myrtilli) cât și boabele (Fructus Myrtilli) de afin conțin ingrediente active. Frunzele culese se uscă la umbră. Din 4-5 kg de frunze proaspete iese în jur de 1 kg de substanță uscată. Fructele se coc în luna august. Fructele crude, proaspăt-culese se pot prelucra  în scopuri alimentare sau farmaceutice sau se pot usca, ceea ce permite o durată mai lungă de depozitare.

Substanțe active:

Frunzele conțin taninuri, taninuri catechice și proantocianide. În comparație cu merișorul, frunzele de afin nu conțin arbutină. Culoarea albastră a fructului se datorează mirtilenei, o substanță din grupa antocianilor. În plus, planta conține taninuri, acizi de fructe și glicozide ale antocianidinelor.

Utilizare:

Ceaiul din frunze de afin are efecte carminative și diuretice, se poate utiliza în cazul problemelor renale sau ale vezicii urinare. De asemenea, este potrivit pentru a acoperi aportul necesar de lichide în cazul persoanelor care suferă de diabet. Se presupune că frunzele reduc glicemia, dar acest efect nu a fost încă dovedit științific.

Fructele se consumă în felul următor: câte 1 lingură de fructe uscate, compot sau extract de fructe pe zi. Extractul de afine poate preveni hemoragia subconjunctivală la persoanele care suferă de diabet și are efecte benefice în cazul de persoanelor predispuse la vasculită. Îmbunătățește capacitatea de adaptare a ochiului uman la condițiile de lumină redusă. Ceaiul de afine tratează probleme precum gastrita, enterita sau diareea. Are efecte benefice în caz de stomatită sau faringită.

Gemurile, siropurile și vinul de afine sunt produse foarte populare și delicioase, cel din urmă ajută la întărirea organismului.

Descriere

Zmeurul (Rubus idaeus), aparține familiei Rosaceae. Zmeurul este un arbust originar din Europa, Asia de Nord și Japonia, care, datorită efectelor benefice ale fructului și frunzelor sale, a fost cunoscut și utilizat încă din Antichitate.

Zmeurul este un arbust cu lăstari târâtori, prevăzuți cu ghimpi drepți asemănători unor ace, tulpinile sale sunt arcuite la vârfuri, simple sau ramificate. Florile sunt mici, albe, cu 5 petale, iar fructele au culoare roșie, fiind gustoase, suculente și aromate, astfel și un fruct de pădure foarte popular. Frunzele sale au marginile zimțate.

În țara noastră este răspândită în regiunile muntoase și de deal, în locul pădurilor tăiate apărând întâi căpșuni, zmeura, iar apoi murele.

Factorii activi

Frunzele conțin substanțe aromatice, acizi organici, vitamina C și tanin. Este bogat în fier, magneziu, fosfor, calciu, potasiu, în vitaminele A, B, C, D și E, astfel este benefic în combaterea anemiei, întărește dantura, unghiile și sistemul osos.

Fructul are un puternic efect antioxidant, și prezintă proprietăți antitumorale.

Recoltarea

Frunzele de zmeur se recoltează la începutul verii, înainte și în perioada de înflorire, și în nici un caz după maturarea fructului, deoarece frunzele recoltate înainte conțin mai multe ingrediente active.

Uscarea se face la umbră, în spații curate și bine aerisite, în strat subțire, fără a fi expuse razelor solare – și se depozitează în pungi de hârtie și saci de pânză.

Efecte terapeutice

Substanțele active din frunzele de zmeur au rolul de adjuvant în tratamentul diabetului, în caz de afecțiuni la rinichi și vezica urinară, și are efect benefic în tratarea gutei.

Având efecte astringente, se folosește din cele mai vechi timpuri în ginecologie, atât în medicina ayurvedică, cât și în cea tradițională.

Datorită efectului tonifiant asupra sistemului reproducător feminin, ajută în cazul prolapsului organelor genitale interne, precum vaginul, uterul și rectul, atenuează incontinența urinară cauzată de slăbirea sfincterului muscular, tratează varicele și problemele intestinale, și ajută și în caz de diaree sau greață.

Efecte ginecologice:
Stimulează ovulația, scurtează ciclul, astfel este util la pubertate, când ciclul menstrual este neregulat, iar mai târziu, ameliorează durerile menstruale din prima parte a ciclului.
2 cești de ceai de zmeur pe zi au efecte benefice asupra concepției, ovulației, îmbunătățește calitatea ovulului.
Ceaiul de zmeur, folosit în combinație cu cel de păpădie este adjuvant la persoanele la care riscul infertilității este cauzat de probleme legate de nivelul insulinei.
Reglează funcționarea miometrului, astfel, se recomandă consumul de câte 1-1 cană ceai din frunze de zmeur timp de 12 săptămâni după ovulație și 2-3 săptămâni înainte și după naștere.

În cazul infecțiilor renale, -urinare se folosește atunci când se necesită un aport mai mare de fluide.

Detoxifierea organismului: este, de asemenea, parte componentă a amestecului de ceai, compus dintr-o parte din frunze de zmeură și frunze de mure și jumătate parte din plante cu efect diuretic.

Gută: jumătate ceai din frunze de zmeură și jumătate ceai din frunze de mure, folosit ca cură timp de 3 săptămâni, după care se ține o pauză și se reia din nou. Reduce nivelurile de acid uric.

Ca ceai fortifiant se recomandă consumul zilnic.

Utilizare         

Ceai – peste 1 linguriță de frunze uscate se toarnă o ceașcă de apă clocotită, se lasă la infuzat 8-10 minute, după care se filtrează și se bea.

Detoxifierea pielii, pentru spălare – în caz de acnee, ajutând și consumul de ceai.

Irigații – în caz de scurgeri vaginale albe.

Fructul se prelucrează sub formă de gem, sirop. Zmeura este foarte gustoasă bun și este un puternic antioxidant.

Tulpina – în trecut din tulpina de zmeur s-a preparat supă de o culoare frumos roșiatică, sau, primăvara, cu celelalte plante din jurul casei, s-a pregătit o supă de plante medicinale, ca de exemplu supa de plante medicinale din Joia Sfântă.

Frunzele, mugurii proaspeți de primăvară, se decojesc și se consumă crud, sau se adaugă la salate.

Atenție!

Nu este indicat:
– copiilor mici,
– mamelor care alăptează,
– până în săptămâna 36. de sarcină, deoarece poate duce la pierderea sarcinii,
– și la persoanele predispuse la constipație.