Denumiri populare: asprișoară, buruiană de friguri, cornățel, gălbenare de germe, coada racului, leușteanul muntelui, lipici, sora fragilor, turiciară, turiuță

Descriere:

Turița mare este o plantă erbacee perenă din familia Rosaceaelor. Este foarte răspândită în toată Europa, apare în diverse habitate: pe pășuni, la marginea pădurilor, pe câmpii și în zonele de tufăriș. Rizomul scurt constituie partea perenă a plantei. Tulpina are o înălțime de 15-100 cm, este simplă sau ramificată în partea inferioară, acoperită cu perii asprii. Frunzele compuse, penat sectate sunt dispuse altern, au 10-15 cm lungime. Florile au o culoare galben-aurie și sunt dispuse în raceme. Înfloresc din iunie până în septembrie. Fructele mici au formă de ghindă, sunt pseudo-fructe cu vârful în jos, având ghimpi mici la bază, care se agață foarte ușor de blana animalelor.

Istoric:

În antichitate se folosea pentru tratarea cataractei, mușcăturii de șarpe și hepatită. Dioscoride recomanda planta pentru tratarea diverselor ulcere. Sf. Hildegard utiliza planta pentru reducerea febrei și în caz de amnezie. Datorită efectului de contracție, la începutul secolului trecut, planta a fost recomandată în caz de tuberculoză. Deja din anii 1700 există consemnări conform cărora planta opărită este eficientă pentru tratarea hepatitei. Indienii din America și Canada au folosit planta pentru a reduce febra. În Evul Mediu, oamenii credeau că planta are puteri magice: conform consemnărilor, turița mare așezată sub pernă aduce un somn adânc.

Colectarea:

Părțile superioare ale tulpinilor având 30-50 cm se culeg de obicei în perioada iunie-august, împreună cu frunzele și florile aferente (Agrimoniae herba). Studiile arată că cele mai înalte cantități de taninuri se înregistrează în starea de rozetă și la apariția fructelor. Din 4 kg de plante proaspăt culese se obține 1 kg de substanță activă uscată.

Substanțe active:

Principalele ingrediente active sunt taninurile, derivații de acid silicic, substanțele amare, bioflavonoidul numit quercitină, acidul citric, malic și tartric, antocianii și o cantitate mică de uleiuri esențiale.

Utilizare:

Datorită efectului antibacterian, planta se poate utiliza pentru tratarea diareii, gastroenteritei, și hepatitei cronice. Planta este cunoscută și pentru efectul ei colagog. La pacienții cu diabet zaharat, planta reduce cantitatea de urină și senzația de sete, stimulează sistemul digestiv.

Datorită efectelor anti-inflamatorii ale flavonoizilor, se poate utiliza la tratarea infecțiilor cavității orale și ale gâtului, pentru tratamentul răgușelii și amigdalitei. Aftele bebelușilor se pot trata eficient dacă gura lor se clătește cu ceai de turițe. De asemenea, se poate utiliza și atunci când nivelurile de acid uric sunt prea mari, în caz de reumatism și gută. Este un diuretic bun, consumul poate preveni formarea pietrelor și nisipului în rinichi. Accelerează digestia și este cunoscută pentru reglarea funcțiilor splinei. Se poate utiliza în cazul unei vezici urinare cu funcție scăzută sau în caz de incontinență, în cazul enurezisului la copii.

Ceaiul se prepară dintr-o linguriță de plante uscate, care se opăresc cu 3 dl de apă clocotită iar amestecul se strecoară după 10-15 minute. Pentru probleme ale gâtului, se pot consuma câte 3-4 căni de ceai cald pe zi, timp de 4-5 zile. În cazul unor probleme respiratorii, se poate îndulci cu miere sau cu sirop de mure. Pentru prevenirea formării pietrelor și nisipului la rinichi, se recomandă câte o cană de ceai, dimineața, pe stomacul gol, timp de o săptămână. În cazul bolilor hepatice, se recomandă câte o cană de ceai pe zi. Dacă nivelul acidului uric este foarte mare sau în caz de incontinență, se recomandă câte o cană de ceai pe zi, înainte de micul dejun.

Uz extern: în cazul unor dureri în gât sau de boli ale aparatului respirator, se fierb 100 de grame de plante uscate într-un litru de apă și cu acest amestec se clătește gura de 5-6 ori pe zi. Se poate folosi și pentru comprese în caz de luxații, entorse. Pentru a reduce durerile reumatice, faceți baie cu 3-4 litri de ceai de coada racului amestecat cu apă. Aceeași baie medicală se recomandă și în cazul enurezisului sau incontinenței. Se poate utiliza și pentru tratarea rănilor, furunculelor sau acneelor.