Origine, descriere botanică

Socul negru este un arbust sau arbore înalt de 4-5, chiar 6 m înălțime, nativ în Europa și Asia, răspândit larg și în țara noastră, care face parte din familia Caprifoliaceae. Ramurile au culoare gri și sunt verucoase. Frunzele sunt ovale-eliptice, cu marginile dințate, păroase. Florile sunt mici, de culoare albă, sunt unite în inflorescențe umbeliforme. Fiecare floare are un caliciu cu 5 dinți, o corolă cu 5 petale, 5 stamine cu anterele galbene, un ovar și 3 stigmate. Fructul este o drupă baciformă, globuroasă, cu un diametru de până la 6 mm, de culoare neagră, lucitoare.

Socul negru nu trebuie confundat cu Sambucus ebulus (boz), care este de statură mai mică, având stamine violete sau negre, și care nu este plantă medicinală.

Substanțe active

Florile conțin flavonoide, o cantitate mică de ulei volatil, saponine, mucilagii.

Culoarea fructelor se datorează flavonoidelor (ex. antocianine).

Istoric

Socul negru era cunoscut deja de către medicii din antichitate (Hipocrate și Galen). Acesta din urmă l-a recomandat pentru tratarea răcelilor și în caz de iritații ale membranei mucoase nazale. Nenumărate mituri și legende se leagă de soc: este simbolul vrăjitoarelor, bagheta magică a acestora se pregătește din acest arbore. O altă legendă spune că arborele de soc este locuit de zâne, și în momentul tăierii acestuia trebuie să cântăm, ca zânele să poată evada din timp. De altfel, socul nu se taie, deoarece protejează casa de duhurile rele, iar în leagănul obținut din lemn de soc copilul moare. Conform legendelor germanice flauturile magice sunt pregătite din lemn de soc.

Această plantă medicinală este cea mai des utilizată, pe lângă mușețel, în medicina populară maghiară. Femeile de etnie romă au folosit toate părțile plantei în scop medicinal: florile, fructele, frunzele, scoarța și rădăcina.

Recoltare

Florile plăcut mirositoare, umbeliforme, de culoare alb-gălbui se recoltează în perioada mai-iunie, cu un scurt peduncul, când florile marginale încep să înflorească. Se lasă la uscat în loc bine aerisit şi uscat, în caz contrar ele se înnegresc și se pierd din substanțele active. Din 6-7 kg plante proaspete se obțin 1 kg de plante uscate. După uscare florile deprinse de pe peduncul se folosesc la ceaiuri de plante medicinale. Fructele sale sunt mici, de culoare neagră-violet, având și ele efecte terapeutice. Acestea se recoltează la sfârșitul verii, în august-septembrie.

Indicații terapeutice

Ceaiul preparat din flori de soc negru are efect diuretic, antitusiv și ajută digestia. Se utilizează în caz de răceală, bronșită, la reducerea temperaturii prin provocarea de transpirație abundentă și ca stimulent al sistemului imunitar. Florile și fructele proaspete au un efect laxativ puternic. Se mai utilizează la curățarea sângelui de toxine, în caz de răgușeală și dureri de urechi. Fructele au efecte sudorifice, laxative, antiedematoase, și este indicat în caz de reumatism. Sucul proaspăt sau gemul preparat din soc negru sunt eficiente în vindecarea tuberculozei. Decoctul din scoarță de soc negru este indicat în colicile renale, gută, retenții urinare. Este un puternic diuretic, antiedematos, indicat în caz de inflamații renale acute.

Frunzele au efect diuretic și laxativ, calmează durerile reumatice. Se recomandă și în caz de febră. Cu preparat din soc negru se poate provoca transpirație abundentă în cazul erupțiilor cutanate cu febră (rujeolă, scarlatină) și febră reumatică, precum și la bronșită, gripă. Este rar folosită pentru uz intern. Cel mai des este indicat în caz de sângerări și arsuri.

Utilizare

Ceai: în caz de febră se pot consuma 2-3 cești, cât mai fierbinte. Efectul său benefic crește dacă luăm o baie la picioare și în același timp bem ceai fierbinte de soc, apoi să ne băgăm imediat în pat. În acest fel scăpăm de gripă, prin detoxifierea organismului și accelerarea vindecării.

În caz de congestie nazală sau tuse putem inhala ceaiul de soc, aceasta curăță căile respiratorii, eliberează depunerile, și are efect expectorant.

În scop diuretic se consumă câte o ceașcă de ceai dimineața.

Ceaiul de soc este cunoscut și datorită proprietății lui de adjuvant la pierderea în greutate. Dacă se utilizează în acest scop, trebuie consumat zilnic câte 5 cești de ceai timp de o lună, până la atingerea greutății dorite.

Este componenta de bază a siropului de tuse, a cărui ingrediente sunt: boabe de soc, pătlagină, coacăze negre, lemn dulce, anason, zahăr candel, miere, cantitate mică de salmiac.

Uz extern: Datorită efectului său calmant este utilizat ca compresă în caz de inflamații pleurale, gută, degerături, psoriazis și eczeme. Este adecvat pentru spălarea ochilor în caz de infecții oculare.