Denumiri populare: corn

Descriere:

Cornul european (Cornus mas) face parte din familia Cornaceae . Cele mai multe specii de corn cresc în emisfera nordică. Este un arbust care preferă locurile luminoase și uscate, care crește la 2,5 – 4 m înălțime. Frunzele de 4-8 cm au culoare verde lucioasă și formă ovată. Florile mici, galbene formează grupuri de câte 10-25, apar în primele zile ale primăverii, înainte de apariția frunzelor.

Florile conțin mult nectar și polen, de aceea planta este una dintre primele plante melifere de primăvară.

Fructele, care apar în august-septembrie, sunt drupe ovale de maxim 2 cm lungime, când sunt coapte au o culoare roșie strălucitoare. Planta crește în zonele de tufărișuri luminoase, în păduri rare, pe pantele dealurilor și ale munților, în special în soluri moi. Crește lent dar în condiții bune va avea o viață foarte lungă. Din lemnul tare de corn se pot face mânere foarte bune pentru diferite instrumente.

Cornul european este răspândit în Europa Centrală până la Marea Neagră. Planta este cultivată în mai multe țări, mai ales în parcuri, deoarece florile timpurii sunt foarte frumoase iar planta rezistă foarte bine în mediul urban.

Colectarea:

Coarnele sunt fructe care se consumă din cele mai vechi timpuri. Se culeg în lunile august-septembrie.

Substanțe active:

Fructele conțin o cantitate mare de vitamina C, zaharuri, acid malic, pectine și coloranți.

Utilizare:

Fructele acrișoare sunt alimente bine-cunoscute de strămoșii noștri. Fructele crude sunt cele mai gustoase dacă sunt deja răscoapte. Au proprietăți antioxidante și un conținut semnificativ de vitamina C, de aceea, întăresc rezistența organismului. Fructele se pot conserva prin uscare, constituind o sursă importantă de vitamina C chiar și în timpul iernii. Din fructe se poate prepara gem, sirop, compot, sau chiar și vin sau țuică. Ca și măslinele, fructele necoapte sunt conservate în saramură sau în oțet. În medicina populară, coarnele sau gemul de coarne se folosește mai ales pentru tratarea diareii.