Denumiri populare: oisea, urzica crăiasă, urzica creață, urzica de pădure, urzica mascată

Descriere:

Urzica mare face parte din genul Urtica, familia Urticaceae. Este o plantă eurasiatică comună, fiind nativă în zonele temperate ale emisferei nordice. Crește în zone umede, aerisite, despădurite, pe mal, apare în apropierea așezărilor umane în asociație cu alte plante comune, preferând solurile ușor calcaroase, bogate în substanțe nutritive.

Este o plantă dioică, perenă, erbacee. Are un rizom lung, cilindric, ramificat, de culoare galben-maronie. Frunzele sunt opuse, ovat-alungite, baza frunzei are formă de inimă cu vârf ascuțit și margini puternic dințate. Tulpinile și frunzele sunt integral acoperite cu perișori urticanți, a căror atingere provoacă bășicarea pielii și mâncărimi, formarea unor urticarii mici. Inflorescențele în formă de panicule sunt dispuse la axila frunzelor superioare și în vârful tulpinii. Atât la florile mascule cât și cele femele corola este compusă din petale verzi. Planta se înflorește din mai până în septembrie. Fructele sunt niște nucule ovale, cu o singură sămânță.

Istoric:

Urzica a fost utilizată mai întâi pentru obținerea unor fire de țesătură și mai târziu în scopuri medicale. În morminte datând din Epoca Bronzului s-au găsit giulgiuri țesute din fire de urzică. Mai târziu, în timpul războaielor, țesăturile din bumbac au fost înlocuite cu țesături din fire de urzică. Grecii antici foloseau urzica ca tratament extern pentru mușcăturile de șarpe și înțepăturile de scorpion, respectiv ca tratament intern pentru tratarea intoxicațiilor cu plante. În zonele cu climat rece, soldații romani își puneau frunze de urzică pe piele (pentru că senzația de urticarie încălzea pielea), respectiv pentru atenuarea durerilor articulare. Primii medici naturaliști din Europa foloseau fumul urzicii uscate pentru tratarea astmului.

Culegere:

Substanța activă se obține din frunzele (Urticae folium), tulpinile (Urticae herba), rădăcinile (Urticae radix) și mai rar fructele uscate ale urzicii. Frunzele și tulpinile se culeg din primăvară până în toamnă, trebuie colectate părţile superioare de 30-40 cm a tulpinilor. Pentru a extrage substanța activă din frunze, acestea trebuie să fie îndepărtate de pe tulpină. Rădăcinile se scot din pământ toamna sau primăvara.

Substanțe active:

Substanțele din rădăcină conțin steroli, cumarină, tanin, lignan și derivați ai fenilpropanului. Frunzele și tulpinile conțin flavonoide, triterene, steroli, vitamine (B, C, K, U), carotinoide, amine (histamină, serotonină, colină) și substanțe minerale.

Utilizare:

Cel mai frecvent se utilizează substanțele din frunze și tulpini. Se folosește în cazul infecțiilor tractului urinar, în terapiile de detoxifiere, ca tratament complementar pentru tratarea gutei și problemelor reumatice. În medicina populară urzica este folosită pentru uz extern, de exemplu ca tinctură de urzică, loțiuni antireumatice pentru frecție, seruri anti-mătreață sau pentru păr gras. În trecut, aplicarea plantei proaspete pe piele se considera tratament împotriva durerilor reumatice și împotriva lumbagoului. Fructul de urzică se folosește numai în medicina populară, printre altele ca tratament pentru afecțiuni cutanate sau reumatice, sub formă de pastă, iar uleiul pentru întărirea internă a organismului. Rădăcina intră în compoziția unor medicamente folosite în cazul infecțiilor, tumorilor epiteliale sau hiperfuncției prostatei.

Ceai: pentru o cană de ceai, se toarnă apă clocotindă peste 3 lingurițe de urzică uscată iar amestecul se strecoară după 10 minute. Ceaiul medical are o gamă foarte largă de utilizare, se folosește ca tonic general, detoxifiant, diuretic, dar are efecte benefice dovedite și în tratamentul cistitei, durerilor reumatice, gutei, afecțiunilor cutanate, căderii părului, hipertensiunii, gastritei. Primăvara, ceaiul de urzică se folosește în cadrul curelor pentru purificarea sângelui, deoarece „spală” rinichii și elimină nisipul și pietrele depuse, fiind foarte eficientă în terapia preventivă.

Baie: pielea cu imperfecțiuni se spală cu o baie de urzică. Baia se mai folosește și pentru tratarea hemoroizilor, compresele se folosesc pentru erupțiile cutanate. Tincturile de uz extern se folosesc împotriva căderii părului și mătreței sau se pun în apă pentru o baie antireumatică.

Unguent: unguentul din frunzele de urzică are efecte benefice asupra pielii cu eczema.

Urzica joacă un rol important în îngrijirea tenului. Frunzele tinere de urzică se folosesc pentru băile de aburi pentru față, iar crema se folosește pentru curățarea tenului. Este foarte eficientă pentru o piele grasă, cu mătreață. Din frunzele de urzică se obține clorofila industrială, care se folosește pentru coloranţi. Întărește țesuturile conjunctive, unghiile, rădăcinile părului, datorită continuului de acid ortosilicic.

Frunzele tinere se pot consuma sote sau înăbușite, ca garnitură pentru fripturi. Se folosește și ca furaj pentru animale.

Nu se recomandă în cazul pacienților cu edeme apărute din cauza insuficienței cardiace sau renale!