Răspândire: Crește pe pășuni uscate, pe lângă păduri, în livezi, tufișuri, pe soluri calcaroase, în zone de semi-umbră sau însorite.

Descriere botanică: Face parte din familia Lamiaceae. Este o plantă perenă, aromatică, cu un rizom lignificat, cu tulpină roșiatică, care atinge cca. 50 cm înălțime. Frunzele sunt opuse, cu o lungime de 3-5 cm, scurt pețiolate, de formă ovală, aproape glabre, cu marginea întreagă sau ușor dințată. Florile sunt purpuriu-violete, rareori albe, lungi de 5 mm. Ele sunt înconjurate de bractee cu marginea de culoare purpurie. Florile au forma de tubulețe și cresc în vârful plantei sub forma unor mănunchiuri rotunde. Perioada de înflorire este între lunile iulie-septembrie.

Istoric: Este cunoscută și utilizată din antichitate. Dioscoride folosea această plantă ca reglator al apetitului. În Evul Mediu, se folosea pentru alungarea demonilor și a vrăjitoarelor. Sfânta Hildegard o recomanda leproșilor. În China șovârful se utilizează de secole întregi în tratarea vărsăturilor, diareei, icterului și a eczemelor pruriginoase. În scrierile botanistului Méliusz Juhász Péter apare deja în secolul XVI ca busuiocul-feciorilor, măghiran-sălbatic.

Recoltare: Se recoltează planta înflorită, de la punctul de unde începe să se ramifice. Din cca. 5 kg plante proaspete obținem 1 kg plantă uscată.

Materie primă: Origani herba

Principii active: Aetheroleum origani conține cca. 1% ulei volatil, tanini cca. 8%, numeroși compuși fenolici, în special timol și carvacrol cu efect antiseptic.

Principalele proprietăți: Are efect antispastic, antiseptic, reglează apetitul, digestic, calmează tusea, ameliorează durerile de cap, articulațiile dureroase, și este adecvat pentru relaxarea mușchilor în caz de gât și umăr rigid. Mestecarea unor frunze mai mici calmează temporar și durerile dentare. Este tratamentul naturist al stomacului slab, dezinfectează sistemul digestiv, ameliorează crampele stomacale, și este un puternic tonic pentru ficat.

Extern se folosește pentru gargară, inhalare, iar adăugat la apa de baie ajută la un somn relaxant și odihnitor.

Șovârful în medicina populară: Se folosește în ameliorarea inflamației căilor respiratorii datorită acțiunii sale expectorante și efectului anticonvulsiv. Este folosit și ca condiment.

În Transilvania se folosea pentru vopsitul lânii. În credința populară, șovârful ținea spiritele rele departe și alunga demonii.

Utilizare:

Ceaiul se prepară prin opărire. Peste 1 linguriță de plantă se toarnă 250 ml apă clocotită, apoi se lasă 15 minute acoperit, după care se strecoară. Se mai lasă 10-15 minute să se răcească, apoi se bea. Utilizat în scopul de a regla apetitul, este suficientă câte o ceașcă de ceai înainte de micul dejun. Ca sedativ asupra sistemului nervos, se bea câte o cană de ceai, seara, cu jumătate de oră înainte de culcare.

Uz extern: În caz de dureri reumatice sau “gât înțepenit” se folosește sub formă de cataplasmă. Frunzele proaspete, zdrobite se pun între pânze, și se pune la încălzit pe un capac întors peste un vas cu apă clocotită. Dacă s-a încălzit suficient, se aplică pe partea dureroasă. Ca unguent se poate folosi atât ceaiul, cât și uleiul volatil.

Șovârful se folosește și pentru reglarea ciclului menstrual. Este contraindicat în timpul sarcinii şi a alăptării! Însă în momentul nașterii, ceaiul ajută la naștere prin declanșarea contracțiilor!