Denumiri populare: drăgaică, sânziene, smântânică, închegătoare, floarea lui Sfântul Ion

Descriere:

Sânziana galbenă este o plantă perenă din familia Rubiaceae. Tulpina înaltă, în patru muchii, poate crește la 30-100 cm, iar după înflorire de obicei se culcă pe pământ. Frunzele sunt înguste, alungite, grupate câte 8-12 în jurul unui nod. Florile mici, galben aurii sunt grupate în formațiuni umbeliforme. Perioada de înflorire este în lunile iulie-august. Este o plantă răspândită în toată Europa, dar se întâlnește și în Asia-Mică. Apare frecvent pe solurile uscate, fânețe, păduri de stejar, la margini de drum, dar trăiește și pe solurile aride.

Colectare:

Substanța activă este furnizată de partea aeriană a plantei (Galii veri herba), care poate fi colectată în perioada de înflorire. Se usucă la umbră, în straturi subțiri, în loc bine aerisit. Din 3-4 kg plantă proaspătă se obține 1 kg substanță uscată.

Substanțe active:

Conține flavonoide, în cantități mici glicozide iridoide, tanin, urme de uleiuri esențiale, enzime pentru închegarea laptelui de origine animală, acizi vegetali.

Utilizare:

Are efect ușor sudorific, diuretic, reduce crampele. Datorită efectului său diuretic și sudorific, ceaiul este utilizat în medicina populară împotriva bolilor renale, biliare, cele ale ficatului, respectiv ale căilor respiratorii. La adulți o singură doză poate conține 2-3 lingurițe de substanță uscată mărunțită. Aplicarea sa externă este, de asemenea, cunoscută, ceaiul de sânziene se folosește pentru spălare sau în formă de cataplasmă în vindecarea arsurilor.