Denumiri populare: coada-șoricelului, alunele, iarba oilor, prisnel, iarba strănutătoare, ciureșică, brădățel.

Descriere

Este o plantă erbacee, perenă, din familia Asteraceae cu miros aromat, camforat, flori albe, frunze penate, păroase, de 50-80 cm înălțime. Iernează în formă de rizom. Frunzele sunt divizate în mai multe segmente, iar inflorescențele, alcătuite din multe flori albe sau roz apar vara, înflorând începând din iunie și până la sfârșitul toamnei.

Legende                

Coada șoricelului este cunoscută încă din antichitate, fiind folosită de medicii antici. Dioscoride o considera ca cel mai bun hemostatic, o utiliza pe diferite răni și în caz de ulcer. Hipocrate recomanda planta pentru băi de șezut în caz de hemoroizi sângerânzi. Numele latinesc (Achillea) provine de la Ahile, eroul legendar al războiului troian, care a folosit planta pentru tratarea rănilor soldaților săi. A fost considerată o plantă minune și de către celți, și colectată prin ceremonii rituale.

Substanțe active

Efectul ei astringent este datorat taninului, substanță activă componentă a acestei plante. Florile conțin ulei esențial, compus din azulenă și lactonă achilleinică, cu efect antiinflamator, tanini, flavonoide antiinflamatori, alcaloizi, principii active, ca azulen, cineol etc. Conținutul mare de proazulen este o trăsătură ereditară care variază de la o plantă la alta, nefiind influențat de conținutul de ulei esențial. Soiurile cultivate și folosite în industrie au un conținut mediu de substanțe active (40-60% ulei esențial cu azulen).

Colectarea

În scop terapeutic se folosesc în special florile albe înflorite complet, culese la amiază, pe timp uscat, adică partea superioară a plantei, cca 30-40 cm (Achilleae herba), sau florile culese cu o tulpină de 3-4 cm (Achilleae flos). Din 4 kg flori cu tulpină sau 6 kg flori proaspete obținem 1 kg plantă uscată.

Indicații terapeutice

Este un excelent antiinflamator, folosită în tratamentul afecțiunilor genitale la femei, în caz de gingivită și la nivelul mucoaselor. Este hemostatic, are efect astringent și cicatrizant. Reduce sângerările abundente și are rol în calmarea crampelor. Calmează durerile abdominale, se folosește în caz de balonare și ca adjuvant în digestiv. Stimulează secreția biliară. Este benefic în tratarea bolilor tractului urinar, și inflamații ale căilor respiratorii.

Utilizare

Pentru eliminarea crampelor stomacale se prepară un ceai mai ușor decât de obicei, adăugând, în loc de o lingură rasă de plantă, o linguriță rasă la 250 ml apă. Din acest ceai se bea câte o ceașcă înainte de masă de două ori pe zi, dimineața și seara, de două ori pe săptămână. După care se bea câte o ceașcă de ceai o dată pe săptămână timp de o lună. Pentru tratarea afecțiunilor biliare și ale ficatului se bea câte o ceașcă de ceai dimineața, pe nemâncate, în fiecare a doua zi timp de două săptămâni. În caz de menstruație abundentă și neregulată se bea câte o ceașcă de ceai dimineața, timp de 2-3 săptămâni înainte și în perioada ciclului menstrual. Cura cu ceai de coada șoricelului este un remediu naturist în cazul afecțiunilor ginecologice, infecții vaginale, se recomandă consumul a câte 3 cești de ceai zilnic, înainte de mesele principale. În cazul afecțiunilor unde nu există infecții fungice se recomandă spălături vaginale cu un irigator, cu 250 ml ceai zilnic, împărțit în două doze, dimineața și seara. La afecțiuni fungice nu se recomandă această metodă deoarece irigatorul nu poate fi dezinfectat în mod corespunzător acasă. Ceaiul trebuie lăsat în vagin cât mai mult timp posibil (ex. în cadă, cu picioarele ridicate, și cu tampon).

La instalarea menopauzei este benefic consumul ceaiului preparat, în proporții egale, din coada șoricelului, traista ciobanului, crețișoară, lavanda, roiniță, hamei, păducel. Se bea o ceașcă de ceai seara, înainte de culcare.

Crește pofta de mâncare dacă se consumă înainte de masă, iar pentru îmbunătățirea digestiei, mărirea secreției biliare se recomandă consumul a câte unei cești de ceai după masă.

În caz de hemoroizi sângerânzi se recomandă baie de șezut preparat din 2 linguri de plantă uscată și 2 litri de apă, care se adaugă la apa de baie. Se recomandă o astfel de baie timp de max. 20 minute.

În caz de infecții ale tractului urinar se recomandă consumul a unei cești de ceai pe săptămână, înainte de masă, timp de 4 săptămâni. Aici trebuie avut mare grijă la hidratare corespunzătoare, deoarece urina stagnantă este cauza apariției multor bacterii.

În cazul afecțiunilor căilor respiratorii se folosește ca inhalație: la un litru de apă se adaugă o lingură de plantă uscată și se inhalează aburii. Tot în acest caz se poate consuma câte o ceașcă pe zi, timp de o săptămână.

Coada șoricelului poate fi folosită și în uz extern, frunzele proaspete mărunțite opresc imediat sângerarea la diferite răni minore. La răni mai mari se folosește ca comprese.

Tinctura: se pun 3-4 pumni de flori de coada șoricelului proaspete într-un borcan ce se închide ermetic, peste care se toarnă alcool de 40%, apoi se lasă să stea timp de 2 săptămâni într-un loc cald.

Alifie: se încălzesc 90 grame de unt nesărat, la care se adaugă 15 grame de flori de coada șoricelului proaspete, 15 grame de frunze de zmeură tăiate mărunt, se lasă să sfârâie bine în grăsime, apoi se dă tigaia la o parte, lăsându-se la macerat până a doua zi, când se încălzește ușor, se strecoară prin tifon și se introduce în borcan uscat, care se păstrează la frigider. Se poate utiliza ca tratament pentru ochi, cremă de față, și la îngrijirea pielii.

Cercetări

Un număr relativ mic de documentaţii disponibile ne stau la dispoziție despre această plantă medicinală des folosită, deși pare a fi eficientă în multe domenii. Ceaiul și uleiul esențial au proprietăți antiinflamatorii, iar azulenul din flori diminuează alergia. Sesquiterpenele din flori au efect anticancerigen. Substanțele active ale flavonoidelor și achileinei reduc hemoragiile externe și cele interne, și probabil datorită flavonoidelor această plantă are și efect antispastic.

De avut în vedere, că această plantă poate cauza alergie ca și în cazul pelinului, adică cine este alergic la pelin poate deveni, de asemenea, alergic și la coada șoricelului. Conținutul de uleiuri esențiale din flori poate cauza dureri severe de cap, greață și vărsături, astfel încât consumul numai a florii nu este recomandat.

La pacienții susceptibili simpla atingere a plantei poate provoca reacții alergice, consumul de ceai poate provoca mâncărimi, sau chiar și inflamații ale pielii. Astfel, celor care suferă de alergii, nu se recomandă utilizarea acestei plante medicinale sub nici o formă.