Denumiri populare: primulă, luminiţa de seară, ţâta vacii, talpa gâştei, cizma cucului,

Descriere:

Este o specie perenă, erbacee, care face parte din familia Primulaceae și înflorește în primele luni ale primăverii. Rizomul are o culoare maronie închisă, aproximativ 10 cm lungime și 0,5 cm grosime, de aici pornesc rădăcini înguste de câte 20-25 cm lungime. Frunzele ovoidale alungite, cu o suprafață încrețită, îngustate la capăt, formează pe sol o rozetă. Pe tulpina de 15-25 cm înălțime, fără frunze, se găsesc flori care se grupează într-o umbrelă simplă. Florile sunt închinate, au o culoare galbenă și formă de clopot, pe pedicelul corolei formate din petale sudate se pot observa câte cinci pete portocalii. Florile apar în martie-aprilie. Fructele sunt capsule dințate, alungite, de formă ovală, cu semințe mici, de culoare gri-maronie.

Trăiește în zonele temperate din Eurasia, mai ales în păduri montane, desișuri, câmpii, preferă solurile alcaline, calcaroase.

Colectarea:

În scopuri medicinale se folosesc rădăcinile, frunzele și florile plantei. Rizomul este colectat în timpul înfloririi sau toamna. Florile se culeg atunci când apar iar frunzele pe tot parcursul anului. Florile necesită uscare rapidă și depozitare într-un loc uscat, în caz contrar se decolorează. Un kilogram de substanță uscată se poate obține din 3-3,5 kg de rădăcini, 6-7 kg de flori sau 5 kg de frunze uscate.

Substanțe active:

Planta conține glicozide-iridoid (catalpol, veronicozid), flavonoide, saponine triterpene, taninuri, urme de uleiuri esențiale și acizi organici.

Utilizare:

Ciuboțica-cucului conține saponine triterpene  și fenol glicozide (primverină, primulaverină) în toate părțile ei dar mai ales în rădăcini. Florile conțin mai puțină saponină dar conțin flavonoide, carotine și o cantitate mică de uleiuri esențiale. Frunzele conțin foarte puțină saponină însă au cantități semnificative de vitamina C.

Utilizare:

Este un expectorant foarte bun. Calmează tusea persistentă și ajută la expectorare și eliminarea secrețiilor. În caz de traheită sau bronșită, se folosește tinctura obținută din rădăcină. Se poate utiliza și ca agent diuretic și se cunosc și efectele benefice în tratarea gutei și reumatismului.

În medicina populară se folosește ca diuretic, calmant și pentru ameliorarea problemelor reumatice. Florile sunt folosite pentru tratarea tusei, ca diuretic, pentru accelerarea transpirație și ca sedativ. Ocazional, se pot adăuga și în amestecurile de ceai pentru culoare. Domeniile de utilizare homeopatice includ tratamentul cefaleelor și ale erupțiilor cutanate.

Ceai: ½ linguriță de rădăcini uscate sau 1 linguriță de flori uscate de primulă se amestecă cu 2 dl de apă rece, amestecul se fierbe și se strecoară după 10-15 minute. Pentru calmare tusei se recomandă 3-4 căni de ceai pe zi. Rădăcinile de primule sunt foarte bogate în saponine, de aceea, intră în compoziția mai multor ceaiuri antitusive.