Descriere

Iarba șarpelui face parte din familia Boraginaceae. Este o specie de plantă nativă în regiunea eurasiatică, comună și pe teritoriul țării noastre. Crește de obicei pe pășuni, pe marginea drumurilor în asociație cu alţi buruieni, în zonele de paragină și pe terenuri stâncoase, preferând zonele moderat uscate. Este o plantă bienală. Din rădăcină se dezvoltă de obicei mai multe tulpini drepte, pe care apar florile mai ales în cursul celui de-al doilea an. Tulpinile pot crește la o înălțime de până la 1 m, sunt puțin ramificate, au frunze înguste, acoperite cu păr scurt ca și restul tulpinii. Planta se înflorește din mai până în octombrie. Florile prezintă simetrie zigomorfă, inflorescențele sunt complexe, cilindrice, paniculate, formate din cime simple. Corola albastră are 1-2 cm înălțime. Nu există solzi pe gâtul corolei (acest lucru este comun la membrii familiei Boraginaceae), iar staminele se înalță din corolă, având lungimi inegale. Fructul compus este format din patru părți.

Culegerea

Se culege vârful tulpinii, de cel mult 40 de cm, la începutul înfloririi plantei. După uscare, din patru kilograme de plante proaspete se obţine aproximativ un kilogram de plante uscate.

Substanțe active

Pe lângă alantoină, o substanță frecvent întâlnită la membrii familiei Boraginaceae, planta conține alcaloizi, compuși de pirolizidină și taninuri.

Utilizare

În medicina populară, decoctul din iarba șarpelui se folosește pentru tratarea diareei și enteritei. Efectele antibacteriene au fost deja dovedite prin mai multe experimente. Alcaloizii au posibile efecte hepatotoxice, de aceea planta se folosește numai sub forma unor extracte apoase. Alcaloizii ca pirolizidina nu sunt solubile în apă, dar sunt solubile în alcool. Se folosește și ca ingredient în amestecurile de ceaiuri.