Descriere
Este o plantă perenă, erbacee, care aparține familiei Guttiferae, răspândită cel mai des la marginea pădurilor, în zone de câmpie și până în regiunea subalpină. Sunătoarea (Hypericum perforatum), nativă și în țara noastră este demult cunoscută din medicina populară, iar datorită efectelor sale terapeutice figurează în numeroase farmacopee moderne. Este o plantă perenă, cu tulpină dreaptă, ramificată în partea superioară, ușor lemnoasă în partea de jos, prevăzută de-a lungul ei cu două muchii, glabră și greu de rupt. Pe suprafața tulpinii se observă puncte negre. Frunzele au formă ovală, câte două opuse, și privite în transparență înspre lumină se observă prezența unor puncte negre situate predominant spre marginea frunzelor și a unor puncte străvezii dispuse uniform pe toată suprafața frunzei. Florile sunt grupate în inflorescențe sub formă de corturi, și înfloresc din iunie până în august.
Substanțe active
Conține uleiuri esențiale (0,1%), glicozide de natură flavonică (vopsea galbenă-hiperozid) și un pigment roșu (hipericina) sensibil la lumină. Ingredientele sale active se acumulează în principiu în florile și frunzele plantei.
Recoltare
Se recoltează 20-30 cm din partea superioară, vârfurile înflorite sau îmbobocite, în vreme însorită, uscată, iar uscarea se face la umbră, în locuri bine aerisite.
Efecte terapeutice
În medicina populară, sunătoarea (uleiul de sunătoare) se folosește în tratarea anumitor afecțiuni reumatismale și a unor probleme ale pielii. Planta se folosea și în tratarea gutei, furunculelor și altor plăgi cu puroi, în cazul unor sângerări de suprafață.
Utilizare
Ceai din plante: Ceaiul de sunătoare este un remediu natural în tratarea afecțiunilor sistemului nervos, a depresiei, a tulburărilor de somn, dar se utilizează și în tratarea inflamației pielii, în cazul rănilor care se vindecă mai greu. Are efecte benefice asupra organismului, în caz de ulcer, afecțiuni ale rinichilor sau biliare, precum și în tratarea problemelor gastrointestinale. Este recomandat și în tratarea leziunilor cavității bucale. Este folosit cu succes ca remediu în cazul bolilor ce apar în urma depresiei: dureri de cap frecvente, bătăi cardiace anormale, probleme de respirație, stări depresive cauzate de oboseală: boli grave, în perioada de recuperare după operație. Este benefic și în cazul depresiei premenstruale, precum și la cel legat de menopauză – care apare îndeosebi în stare de nervozitate, anxietate și frică. Însă poate fi și dăunător, deoarece hipericina îi conferă proprietăți fotosensibilizatoare, datorită unui efect fotodinamic, caz în care poate provoca dermatită. Este indicat să fiți precauți în utilizarea lui!
Vinul medicinal: S-a demonstrat și efectul benefic al extractului alcoolic în stimularea funcției hepatice.
30 g de plantă bine mărunțită se macerează în vin alb timp de 10 zile, apoi se ia din această compoziție câte 2-3 linguri de 3 ori pe zi împotriva astmului.
Extract: Extractul apos se folosește în caz de tulburări hepatice și ale vezicii biliare, precum și pentru tratarea ulcerului gastric, ceaiul având efect antiinflamator, antibacterian, ajutând la regenerarea celulelor. Ca extract uleios este utilizat mai ales la ulcere datorită proprietății sale antispastice, gastroprotectoare și a impactului său asupra celulelor epiteliale. Datorită efectului său de reglare a apetitului, se folosește și în preparate de reducere și menținere a greutății corporale sănătoase.
Uz extern: Datorită efectelor sale cicatrizante, antiseptice se folosește de peste 2000 de ani. Extractul uleios este utilizat ca atare sau sub formă de unguent în tratarea rănilor cu vindecare lentă, a ulcelelor și a arsurilor. Datorită proprietăților sale astringente foarte bune pentru piele, este o componentă frecventă a produselor cosmetice, iar datorită hipericinei și a compușilor antibiotici este adecvat în prevenirea infecției ale plăgilor.
Tratamentul cu sunătoare afectează în mod pozitiv modificările stării de dispoziție și crește capacitatea de concentrare.